Cum funcționează regimul comunității legale de bunuri. Ce-i al meu, e și al tău?

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

Nicoleta-Diana Bădescu Nicoleta este jurist, absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, și a programului de master Jurisdicții speciale, din cadrul aceleiași facultăți. Pasionată de sfera dreptului civil și al dreptului familiei, aceasta dorește să transmită publicului informații utile din domeniul juridic. Cu entuziasm și dedicare, Nicoleta dorește să răspundă numeroaselor controverse apărute în practică și să arate că dreptul se regăsește în orice și în oricine.

🟢 Introducere

Încă de pe vremea studenției am remarcat o problemă care apare tot mai des în realitatea juridică și anume, mitul conform căruia prin instituția căsătoriei bunurile soțului/soției, dobândite înainte de acest eveniment, devin automat și ale celuilalt. Mit sau realitate?

Ca de fiecare dată, prevederile Codului Civil vin în ajutorul nostru și ne arată că, „Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înaintea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată”. Ce înseamnă acest lucru?

Să luăm următoarea situație: Primus trăiește în concubinaj de 3 ani cu Secundus, Secundus, cumpără un apartament, deci, un imobil, pentru a locui împreună cu Primus. Să zicem că, Primus, nu are cunoștințe de Drept, și, la notar, doar numele lui Secundus apare pe contractul de vânzare cumpărare. Primus, nu-și face deloc griji privind această împrejurare în care se află, spunând că „Oricum o să mă căsătoresc cu Secundus, iar apartamentul va deveni automat al amândurora.”

În tot acest timp, de la cumpărarea imobilului, Primus investește bani, timp și sentimente în locul pe care îl numește „acasă” ci nu doar casă. Timpul trece, iar la urechea lui Primus ajunge ipoteza conform căreia, s-ar putea ca bunul imobil să nu devină proprietate comună după căsătorie, iar, conform legii, acest imobil, fiind cumpărat doar de către Secundus, va rămâne doar al său.

Din nefericire, în această ipoteză, Primus va trebui să facă dovada contribuției sale efective la achiziționarea imobilului, scopul său fiind acela de a deveni coproprietar cu Secundus.

În rândurile ce urmează, voi clarifica două noțiuni adesea confundate în practică, și anume, concubinajul și instituția căsătoriei.

🟢 Ce este concubinajul?

La momentul actual, concubinajul nu este recunoscut în România, însă, majoritatea partenerilor aleg să conviețuiască în acest fel. Motivele pot fi de natură financiară, exempli gratia, nu vor să facă o nuntă deoarece implică anumite costuri; de natură psihologică, nu doresc să se simtă „legați” de partener, ori, pur și simplu, se simt mai confortabil în acest mod. Cert este că, oricare ar fi motivul, concubinajul nu implică drepturi și obligații reciproce.

🟢 Ce este căsătoria?

Conform articolului 259 alin. (1) Cod civil: „ Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. Prima diferență pe care o remarcăm între cele două noțiuni este evidentă: căsătoria este reglementată de lege, în dispozițiile codului civil, în timp ce, concubinajul nu.

Și cum totul ajunge în cele din urmă să se rezume la bani, vom afla că, instituția căsătoriei vine cu mai multe avantaje în situația în care cei doi soți nu au ales un alt regim matrimonial, de exemplu, cel al separației de bunuri.

De ce spunem acest lucru? Cu titlu de exemplu, dacă, în prima situație, Primus, ar fi fost căsătorită cu Secundus, iar regimul matrimonial ar fi fost cel al comunității legale de bunuri; conform legii, imobilul cumpărat chiar și la o zi după căsătorie, ar fi aparținut de drept ambilor soți.

Din nefericire, nu putem spune același lucru și în cazul partenerilor care aleg să conviețuiască în concubinaj.

🟢 Cum funcționează regimul comunității legale?

Chiar dacă regimul matrimonial este cel al comunității legale, soții pot avea bunuri proprii, conform legii. Nu rar mi-a fost dat să aud, păreri, conform cărora, regimul comunității legale de bunuri nu implică nicio „restricție”. Astfel că, orice bun pe care l-ar dobândi unul dintre soți, indiferent de natura, destinația și proveniența sa, va aparține ambilor soți. Din fericire pentru unii, și din păcate pentru alții, Codul Civil, amintește în dispozițiile articolului 340, anumite categorii de bunuri care sunt bunuri proprii prin lege. Cu titlu de exemplu:

a) bunurile dobândite prin moștenire legală: Exempli gratia: Bunica îl gratifică pe Secundus prin testament, moștenind un teren în Vegas. Dat fiind faptul că, voința bunicii a fost aceea de a-l gratifica doar pe Secundus, ar fi nefiresc a nu se respecta dorința acesteia. Astfel că, legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 340 lit. a, faptul că, în ipoteza dată, terenul din Vegas va aparține doar lui Secundus, ci nu lui Secundus și soției sale.

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale.

Eg: Primus scrie o carte și devine celebru prin intermediul acesteia. Conform legii, doar Primus are drepturi de autor, și doar acesta va putea să valorifice opera sa, interzicând totodată eventuala reproducere, distribuire a originalului, ori traducere a acesteia.

A nu se confunda drepturile patrimoniale de creație intelectuală cu veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală! Dacă în primul caz, soția nu are niciun drept, în cazul sumelor obținute din valorificarea operei, deci, creației intelectuale, soția are drept, fiind bun comun.

Exemplele pot fi multiple, însă, important este a se înțelege raționamentul legiuitorului:

Suntem soț și soție, avem anumite drepturi, anumite obligații, însă până la o anumită limită! Limită, care este impusă pentru protecția individului.

🟢 Iată câteva reguli privind bunurile comune:

👉 Pentru ca unul dintre soți să se folosească de bunul comun nu este necesar acordul celuilalt.

👉 Fiecare soț poate încheia singur acte de conservare și de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune.

Ce înseamnă acest lucru? Să spunem că, ușa casei este distrusă în urma unui cutremur foarte mare iar afară este iarnă. Pentru a evita degradarea imobilului, este necesar ca unul dintre soți să intervină, punând altă ușă în locul celei distruse. Într-un astfel de caz, nu este necesar acordul celuilalt soț.

🟢 Ce se întâmplă în situația în care unul dintre soți dorește să vândă un imobil proprietate comună? Într-o astfel de situație, acordul celuilalt soț este necesar, actele de dispoziție, fiind unele cu o finalitate destul de importantă pentru patrimoniul înstrăinătorului. Nu ar fi corect ca doar unul dintre soți să decidă singur, dat fiind faptul că, vânzarea își produce efecte cu privire la ambii parteneri.

🟢 Concluzii

👉 Ce-i al meu e și al tău, însă nu întotdeauna;

👉 Bunurile dobândite înaintea căsătoriei sunt bunuri proprii;

👉 Regimul comunității legale de bunuri are și limitări;

👉 Protecția patrimoniului are prioritate în lumea juridică.

Un articol semnat de către Diana Bădescu.