Consecințele consumului şi traficului de droguri în rândul minorilor

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

​Adina Cătălina Emrea Adina este absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Andrei Șaguna și a promovat masterul Devianță și Delincvență în cadrul Facultății de Psihologie și Științe Comportamentale și Juridice din cadrul aceleiași Universități. Pasionată de drept și de psihologie, Adina intenționează să surprindă în cadrul articolelor publicate aspecte de o importanță comună pentru cele două domenii.

Introducere

Faptul că părinții răspund pentru faptele minorilor este doar un mit, deoarece potrivit codului penal - Art.15 alin. (1) ,,Infracțiunea este fapta prevazută de legea penală, săvârşită cu vinovăție, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”- , adică, fiecare răspunde în nume propriu pentru fapta sa.

În prezent, traficul şi consumul de droguri este un fenomen ce a luat amploare în societate, şi, în special, în rândul minorilor. Aceștia constituie categoria cea mai vulnerabilă din cauza imaturității, dezvoltarea în familii dezorganizate, a dorinței de a aparține unui grup sau de a ieşi în evidență în cadrul acestuia, a lipsei afectivității, a lipsei de stima de sine s.a.m.d.

Minorii recurg la consumul de droguri deoarece nu sunt sufiecient de informați asupra efectelor dăunătoare ale acestora, ori, cu toate ca le cunosc efectele negative, nu i-au în considerare faptul ca i-ar putea afecta şi pe ei.

Aceste comportamente deviante încalcă normele morale ale societății, şi, în acelaşi timp afectează sănătatea fizică şi psihică a individului.

Din cauza consumului de droguri realitatea este văzută într-un mod deformat, fapt care duce la schimbarea comportamentului, şi, în acest context, consumatorul poate deveni agresiv cu cei din jur, aducând atingere integrității fizice sau psihice a acestora.(1).

Cuprins

Răspunderea penală a minorilor

Potrivit codului penal în vigoare, minoritatea este o cauza de neimputabilitate care face imposibilă atragerea răspunderii penale, întrucât legea prezumă absolut că minorii sub vârsta de 14 ani nu au discernământ. În schimb, părinții vor răspunde din punct de vedere civil, acest lucru însemnând acoperirea prejudiciului creat de copil.

Violența este, din păcate, o mare problemă a societății noastre. Aceasta poate fi cauzată de greutățile materiale, lipsa educației, consumul de alcool și droguri, având la bază credințele adânc înrădăcinate precum: ,,unde dă mama crește”, ,,bătaia este ruptă din rai”, ,,fără o palmă nu există educație”, ,,am luat bătaie când eram mic și de aceea sunt ceea ce sunt acum” ș.a.m.d.(2).

Conform Art.113 alin. (2) din codul penal, minorii cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani răspund penal pentru fapta  lor doar dacă a fost săvârșită cu discernământ. În vederea existenței/inexistenței discernământului se realizează o expertiză medico-legală psihiatrică.

La alin.3, al aceluiași articol, legiuitorul ne spune ca odată cu împlinirea vârstei de 16 ani se răspunde penal potrivit legii. La această vârstă, minorii sunt prezumați relativ ca au discernământ, însă, spre deosebire de cei cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani, aceștia pot face singuri dovada lipsei discernământului.

Tratamentul sancționator în cazul în care se face  dovada existenței  discernământului, în momentul săvârșirii infracțiunii:

Măsuri educative neprivative de libertate:

• Stagiul de formare civică;

• Supravegherea;

• Consemnarea la sfârşit de săptămână;

• Asistarea zilnică.

În cazul stagiului de formare civică, minorul trebuie să participe la un program educativ cu durată de cel mult patru luni, timp în care specialiștii îl vor face să înțeleagă că faptele sale au consecințe, care sunt acestea și riscurile legale, sociale și psihologice la care se expune săvârșind infracțiuni. Scopul acestei măsuri este de a-l responsabiliza privind conduita viitoare. Participarea la programul educativ coordonat de serviciul de probațiune nu trebuie să afecteze programul școlar.

Supravegherea minorului se referă la controlul acestuia pe o perioadă de timp cuprinsă în intervalul două și șase luni și îndrumarea lui către anumite activități ori interzicerea de la acelea care i-ar dăuna procesului educativ de îndreptare.

Consemnarea la sfârșit de săptămână este o a treia măsură educativă neprivativă de libertate și se referă la interzicerea părăsirii locuinței în zilele de week-end și se poate întinde pe un termen cuprins între patru și doisprezece săptămâni. Excepția de la această regulă constă în situația în care minorul are datoria de a participa la programe educative.

Asistarea zilnică este ultima din ciclul măsurilor neprivative de libertate și se referă la datoria minorului de a respecta în fiecare zi un anumit program stabilit în prealabil de către consilierul de probațiune.

Măsuri educative privative de libertate:

• Internarea într-un centru educativ;

• Internarea într-un centru de detenție.

Internarea într-un centru educativ este o primă măsură educativă privativă de libertate pe o perioadă de la unu la trei ani, timp în care minorul trebuie să urmeze un program de pregătire școlară și reintegrare socială.

Internarea într-un centru de detenție se aplică în cazul infracțiunilor extrem de grave și se dispune pe un termen cuprins între doi și cinci ani, timp în care se încearcă reeducarea minorului și schimbarea personalității acestuia prin însușirea valorilor morale și legale.

Efecte din punct de vedere psihologic şi fizic

În această categorie se regăsesc tulburările de memorie, bâlbâiala, stări de depresie, halucinații, schimbări de comportament, panică, tentativa de suicid şi agresivitate crescută.

Gilles Ferreol apreciază că efectele consumului de droguri pot fi aşteptate şi nedorite(3).

Cele aşteptate sunt:

• Bucuria, sentimentul de tensiune psihică, excitaţia psihologică dar şi reacţiile violente produse de substanţele stimulente;

• Relaxarea, somnolenţa, calmul psihic, produse de substanţele sedative;

• Modificarea percepţiilor provocate de halucinogene.

Cele nedorite de consumatori ar fi: dependenţa, efectele negative asupra sistemului nervos central, asupra inimii şi asupra altor organe vitale.

Efecte din punct de vedere social

Dependentul de droguri, chiar dacă este acceptat în grupurile din care face parte, este marginalizat de către ceilalţi membrii ai societăţii, care îl exclud din cercurile lor.

Acesta devine indiferent faţă de îndatoririle sociale, uneori violent, prezintă un interes scăzut faţă de şcoală si există posibilitatea de a nu se mai integra în propria familie.

Masuri de prevenție

Acestea sunt prevăzute în Legea nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, la art.93

,, (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope. 

(2) Este interzisă vânzarea de solvenți copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

(3) Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, după caz, cu alte autorităţi sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) prevenirea folosirii copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe;

b) conştientizarea publicului larg şi, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învăţământ şi, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa şcolară;

c) sprijinirea copiilor şi familiilor acestora, prin consiliere şi îndrumare - dacă este necesar, de natură confidenţială, dar şi prin elaborarea de politici şi strategii care să garanteze recuperarea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a copiilor dependenţi de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenție alternativă la instituțiile psihiatrice tradiționale;

d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariţiei consumului de droguri la copii, ca şi asupra implicării acestora în producţia şi traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situaţii, a progreselor realizate, a dificultăţilor întâmpinate şi, respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;

e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranța în ceea ce privește consumul de droguri şi să ajute la recunoașterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.”

În opinia mea, a fi dependent de droguri, înseamnă a-ți îngrădi propria libertate. Libertatea de a gândi şi de a acționa rațional.

Un articol semnat de către Adina Cătălina Emrea

---

(1) G.Daniela, M.Ana Maria, C. Gabriel, Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenţilor şi tinerilor, Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti : 2007

(2) Art.1372 Cod civil -Dan, Lupaşcu, Codul civil şi de procedură civilă, Ed. a 9-a, rev., Bucureşti : Ed. Universul juridic, 2023

(3) Ferreol, G, (2000), Adolescents and the drugs, Iaşi: Polirom Publishing